Romanii au transformat lupta într-un concurs de box, chiar mai mult , au inventat ,,caesteus ", o manusa intarita cu fier şi plumb. Acest lucru a atras si mai multi spectatori, iar in timpul luptei adversarul putea solicita un "Klimax". Klimax ' ", era atunci când , dupa o pauza,ambii concurenţi erau reaşezati faţă în faţă şi se lupta până când unul învinge. Aceste meciuri au fost cu adevărat ", fără menajamente", iar unele legende sugerează că piroane de metal erau ataşate la mănuşi în cazul în care lupta dura prea mult timp.
După căderea Imperiului Roman, luptele de box au dispărut din insemnarile istorice, dar au reapărut la Londra in 1600. Primele insemnari despre box au aparut in ziarele londoneze in anul 1681. In 1698 la Teatrul Regal din Londra se organizau meciuri regulate. La vremea respectiva sportul era de fapt un amestec intre lupte si box. Desi se punea accentul pe loviturile cu pumnii, un boxer putea sa-si prinda adversarul si sa-l tranteasca si chiar sa se arunce asupra lui si sa-l loveasca la podea.
Prima academie de box a fost deschisa de James Figg, un renumit boxer si in acelasi timp un talentat scrimer. Figg a devenit foarte renumit provocand la lupta pe toti cei care se aratau interesati de lupta cu pumnii sau ciomagul, fara a pierde nici un meci.
În 1719 el a deschis o academie, numita "Scoala de arme şi autoapărare", şi acolo s-a început predarea a ceea ce noi cunoaştem ca fiind box modern. Academia sa de box s-a inspirat dupa academiile de scrima, foarte populare la acea vreme. Tot din scrima a preluat si conceptele de blocaj si contraatac, pe care se bazau tehnicile predate la academia sa. În această perioadă James Figg s-a declarat el însuşi primul campion de box ,de limba engleză. El şi protejatul lui James Broughton au decis să formalizeze normele de box si l-a schimbat într-un sport similar cu ceea ce vedem astăzi. S-a decis că lovitura sub centura si cu cotul este interzisă, iar atacul cind adversarul este la podea este de asemenea interzis. Zona de lupta era de 24 mp, in forma de inel . În 1719 ei au deschis o scoala numita "Scoala de arme şi autoapărare", şi acolo s-a început predarea a ceea ce noi cunoaştem ca fiind box modern.
Despre Jack Broughton, unul din elevii lui Figg, stim ca a fost considerat ca fiind parintele boxului englez. El a fost campion din 1729 pana in 1750, timp in care a predat boxul. In anul 1743 a trasat primele reguli formale ale acestui sport. Conform acestor reguli, lupta se desfasura intr-un patrat cu latura de trei picioare, iar daca un boxer era doborat la pamnat, antrenorul sau avea la dispozitie 30 de secunde ca sa-l repuna in picioare. Astfel a aparut si prima impartire a meciului pe reprize. Tinerea si trantirea adversarului erau permise dar cu conditia ca acesta sa nu fie apucat de mai jos de talie.Lovirea adversalui la sol nu era permisa. Broughton este totodata si cel care a inventat manusile de box, menite sa protejeze atat pumnul cat si fata partenerului la lovituri. Aceste manusi erau insa folosite doar la antrenament, nu si in timpul meciurilor.
Regulamentul Oficial
Circa două sute de ani mai târziu, oficialul britanic de box John Chambers a creat ,,Queensbury " reguli, care au fost utilizate până azi. Aceste norme au fost concepute pentru a face dintr-un box sălbatic/dur , unul mai sportiv. Acum, boxerii erau obligaţi să poarte mănuşi umplute şi sa se odihneasca un minut după fiecare rundă de trei minute.
Normele au introdus de asemenea categorii de greutate, asa ca luptele erau mai echilibrate in ring. După introducerea acestor norme, boxul a câştigat respect şi a început să ajungă la un public nou. Până la regulile Queensbury , boxul a fost în principal practicat de clasa de jos, cu toate acestea după ce au fost introduse normele si clasele superioare au început să aprecieze priceperea şi curajul boxerilor şi mulţi chiar văzut ca o modalitate de soluţionare a "gentlemen's litigiilor. Până la sfarsitul anilor 1800 multe meciuri de box au fost cele mai importante evenimente sportive din timpul lor.
În 1927 Naţional Boxing Association (NBA) a devenit primul " organism", care a guvernat asupra boxului. Acest organism a clasat luptătorii intr-o ordine, in functie de rezultatele fiecaruia şi aranjeaza meciurile între campioni şi challengers mai buni, toate acestea pentru taxe foarte mari. Astăzi sunt "recunoscute" trei organisme de control in lumea boxului. WBC, IBF şi WBA sunt organismele recunoscute la nivel mondial care au fiecare campionii săi.
Cu toate acestea, desi boxul este des perceput ca un sport britanic, el nu a fost cunocut in lume ,până când nu a ajuns de cealaltă parte a Atlanticului .
Reguli:
Sunt 2 categorii de sportivi– amatori si profesionisti.
Meciurile de amatori au 3 runde, meciurile profesioniste au 4 - 15 runde. Lungimea recunoscuta a unui meci de campionat este de 12 runde. În majoritatea ţărilor, boxul profesionist este versiunea mai populara, dar normele diferă, deoarece nu există un organism de conducere valabil. Chiar şi în Statele Unite,regulile boxului difera de la stat la stat.
În toate organizaţiile box, câştigătorii sunt determinati fie printr-o decizie a judecătorilor (care ţine de puncte ), sau prin KO.
La inceputul secolului 21, boxul cunoaste un usor regres, datorat mai multor aspecte, astfel celor care sunt implicati in acest sport ,le revine sarcina de a-l readuce in atentia noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu